Recviem-uri.

O decizie luata in partea cealalta a celor 9 mări ,a avut o consecinta tocmai in țărâna pontiusului personal. Cele trei fețe ale puterii si-au aratat expansiunea .

S-a facut că Ana , a ales industrializarea pasiunilor ei launtrice,dând la schimb serinitatea , zambetul ei hranit de un apetit sexual , nou cunoscut , o revelatie sa spunem pentru ea , pentru ce ? pentru aruncarea sperantei ? NU VREI SA STII!Deschizand cutia Pandorei a ales sa plece ... nestiind .

Se pare ca am inceput cu sfarsitul ... ! sau am scris sfarsitul inceputului?! putin probabil ... pentru ca nu exista basme si nu exista printi...nu se poate scrie lui Fat-Frumos , pentru ca el nu exista ,iar Fat-Frumosul zilelor noastre sunt replici ale copiilor inzestrati cu traume , ce au adanc impregnat cicatricile timpului , ele fiind adanc indosariate cu titlul de traume...pai copii ei sunt cei nebuni , iar nebunul este surd la buzduganul zmeului ,numit argument .

Povestea ei ? Povestea nebunului? chiar vrem sa le stim cu adevarat ? sau digeram incet doar glazura din povestea asta? sau de ce se poate numi poveste? povestea are un sfarsit ... iar ce scriu eu aici , are trecut,prezent si viitor ... nici un final sau cel putin prezumtie a finalului cum ca ei traiesc fericiti pana la adanci batraneti , asta e doar....prima foaie din imensa ceapa numita drama .

Ana , ea fiind un copil șiret crescut in cercul social al administratiei noastre democratice . O copilarie bogata plina cu amintiri.Joculetele din parc , mersul la film si statul in fata scarii de bloc cu cei de o seama au transformato intr-o femeie , de-a lungul anilor . Ea fiind virginitatea maturitatii in persoana, stiti voi ! Genul de femeie in plina explorare , cu nasul pe sus , cu rochia fara umeri , si zambetul rapitor ... invocand oriunde ar păsi cu multa grație si perversitate in mișcari .

Nebunul facand si el parte din poveste , a fost constient de risc ,dar trebuia sa o cunoasca .

Trecuse ceva timp de cand cineva a rezistat constrangerile psihice a le unui nebun , el crezand ca nu a mai ramas nimic uman , nici o bunatate,binevointa sau compasiune .

Un adolescent incarcat cu 40 de ani in ganduri , e ca si cum as compresa timpul si l-as trai la cel mai mic detaliu, un minut transformat in milioane de cuvinte , sau cel putin asa se simte nebunul nostru .

Nu poate fi anihilat , dar nici nu poate fi folosit ....

Daca tot vorbim despre ce nu mai e , atunci macar sa stim ce nu mai este...asa ca sa incepem cu Ana .

Ana avea pielea ciudata,desi la atingere era frenetic de diferita,e ca si cum cu fiecare emotie ce iti insufla in atingere o alta senzatie avea loc la nivel epitelial,iar parfumul ei era hrana tantrica pentru cei blestemati,si avea rasul asta.Era ridicol.Adica rasul ei te facea pe tine sa razi si era amuzanta.Cnd se uita inlauntrul ei , stia cum sa se simta bine,dar Ana era de asemenea foarte nerabdatoare si plina de ea ,egoista si impulsiva.

Nebunul stie , sau cel putin prin ceata isi observa urma lasata pe pamant si stie ca a facut niste lucruri de care nu este mandru,iar cel mai mare regret al lui este ca nu a putut sa indrepte lucrurile inainte sa moara.prin urmare sa plece.Ii e dor de ea ...dar ...nu mai sufera din cauza pierderii ei ... stie ca intotdeauna e o anume frumusete in decizii,dar de ce oare alegem sa luam decizii?cand am putea sa alegem in a nu lua decizii. Ca sa schimbi trebuie sa intelegi,ca sa intelegi trebuie sa cugeti.

Cuprinsul si intelegerea acestui text va avea parte si sens decat pentru ei ,cat pentru noi , este la verde distanta de linia timpului.

!Este ora 5:33. Dimineață. Noaptea si-a facut efectul , somnul este efervescent ... atat de ... efervescent .

........................................